oreav definitie

oreáv n., pl. eve. Munt. est. Rîu care curge numaĭ cînd ploŭă. – În vest vălcel și vîlcel. substantiv neutruoreav

oreáv (reg.) s. n., pl. oreáve substantiv neutruoreav

OREÁV, oreave, s. n. (Reg.) Vale prin care curge apă numai când plouă. – Et. nec. substantiv neutruoreav

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluioreav

oreav  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular oreav oreavul
plural oreave oreavele
genitiv-dativ singular oreav oreavului
plural oreave oreavelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z