oreșniță definitie

oráșniță și oréșniță f., pl. e, și orăstică f., pl. icĭ și ele (rudă cu bg. orieh, nucă, orĭešak, nucet, orĭeško, alună; rus. orieh, alună, orĭesĭna, alun, orĭešnik, aluniș, orĭ cu rut. horóh, dim. horošók, mazăre. P. orăstică, cp. cu ristic). Un gen de plante leguminoase papilionacee dintre care o varietate are o rizomă care, la punctele de ramificațiune, face niște tubércule comestibile marĭ cît alunele (órobus [saŭ láthyrus] niger, tuberosus ș. a.). – Se numește și bobușor, fasolică, măzăriche și pupăză. V. alunele. substantiv femininorașniță

oréșniță, V. orașniță. substantiv femininoreșniță

oréșniță s. f., g.-d. art. oréșniței; pl. oréșnițe substantiv femininoreșniță

oreșniță f. plantă leguminoasă, numită și bobușor. [Cf. slav. OREHŬ, nucă]. substantiv femininoreșniță

ORÉȘNIȚĂ, oreșnițe, s. f. Plantă erbacee agățătoare, meliferă, cu frunzele terminate printr-un cârcel ramificat, cu florile purpurii, plăcut mirositoare și cu un tubercul comestibil (Lathyrus tuberosus).Et. nec. Cf. bg., sb. orešak. substantiv femininoreșniță

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluioreșniță

oreșniță   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular oreșniță oreșnița
plural oreșnițe oreșnițele
genitiv-dativ singular oreșnițe oreșniței
plural oreșnițe oreșnițelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z