orbotă definitie

ÓRBOTĂ s. f. v. horbotă. substantiv femininorbotă

HÓRBOTĂ, horbote, s. f. (Reg.) Dantelă. [Var.: hórbodă, órbotă s. f., (rar) hórbot s. n.] – Din pol. forbot. substantiv femininhorbotă

HÓRBOTĂ, horbote, s. f. (Mai ales în Mold.) Dantelă. Ca o horbotă lucrată de o mînă răbdătoare, măiastră, era creasta Bucegilor. PAS, L. II 156. O masă rotundă, lustruită, la mijloc, c-o horbotă colorată aruncată deasupra. SADOVEANU, O. V 13. Băiatul... era drăguț, cuminte, și la expoziția de lucru a pensionului, în toți anii, avea și el horbote împletite, dantele și monograme cusute pe batiste de mînușița lui. VLAHUȚĂ, O. A. 256. ◊ Fig. Nou și curat, ca din horbota spumii, Un neam mai frumos se ivește. BANUȘ, B. 113. De pe zarea prundurilor, luna albă s-a ridicat deasupra horbotei de frunzișuri în cealaltă parte a poieniței. SADOVEANU, F. J. 648. A-nmărmurit o horbotă de nor subțire. CAZIMIR, L. U. 8. – Variante: hórbotă (HOGAȘ, M. N. 20), órbotă (DELAVRANCEA, S. 60) s. f., (neobișnuit) hórbot (ALECSANDRI, P. II 504) s. n. substantiv femininhorbotă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiorbotă

orbotă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular 'orbotă 'orbota
plural 'orbote 'orbotele
genitiv-dativ singular 'orbote 'orbotei
plural 'orbote 'orbotelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z