orbílă s. m., g.-d. lui orbílă invariabilorbilă
ORBÍLĂ s. m. (Glumeț) Poreclă dată unei persoane care nu vede sau nu observă nimic în jurul său, care se împiedică de tot ce-i stă în cale, care este lipsită de spirit de observație. – Orb2 + suf. -ilă. invariabilorbilă