orar definitie

credit rapid online ifn

ORÁR, -Ă adj. Care indică orele; referitor la ore; care se repetă în fiecare oră. ♦ Diferență orară = diferență de oră care există între două ceasornice aflate în două puncte de pe longitudini diferite ale Pământului. // s.n. 1. Program de lucru, de activitate, stabilit în ore. ♦ Tabel, tablou care arată programul de desfășurare pe ore al unei activități. 2. Acul mic al ceasului care indică orele. [Cf. fr. horaire, it. orario, lat. horarius]. adjectivorar

ORÁR, -Ă I. adj. care indică orele; referitor la ore; care se repetă la fiecare oră. ♦ diferență ~ă = diferență de oră care există între două ceasornice aflate în două puncte de pe longitudini diferite ale Pământului. II. s. n. 1. program de lucru eșalonat pe ore. ◊ tabel care indică programul în ore al unei activități. 2. acul mic al ceasului care indică orele. (< fr. horaire, lat. horarius) adjectivorar

credit rapid online ifn

orár (oráre), s. n. – Stolă, etolă. Mgr. ὠράριον (‹ lat. orarium), parțial prin mijlocirea sl. oraru (Cihac, II, 230; Conev 108). adjectivorar

orár1 (referitor la oră) adj. m., pl. orári; f. oráră, pl. oráre adjectivorar

orár2 (program) s. n., pl. oráre adjectivorar

orar a. relativ la orele zilei. ║ n. plan stabilit după ore. adjectivorar

1) orár n., pl. e (vsl. orarŭ, rus. oráriĭ, orárĭ, ngr. orárion, d. lat. orarium, un fel de basma de șters fața, d. os, oris, gură. V. oral). O eșarpă [!] lungă pe care o poartă diaconu în oficiu. V. patrahir. adjectivorar

2) *orár, -ă și (maĭ rar) oráriŭ, -ie adj. (lat. horarius, d. hora, oră). Relativ la ore. De (saŭ la) o oră: oprire orară. Astr. Cercurĭ orare, marĭ cercurĭ ale sfereĭ cereștĭ care trec pin [!] polĭ și înseamnă orele timpuluĭ adevărat. Orar n., pl. e, și orariŭ n. (lat. horrarium, ceasornic [de apă]). Tablou care arată orele cînd încep și se termină lecțiunile la o școală, cînd pleacă și sosesc trenurile, vapoarele ș. a. Ceaslov. adjectivorar

orar n. eșarpă pusă de diacon la serviciul divin: orarul e pentru diacon ceeace patrafirul e pentru popă. [Slav. ORARŬ (din lat. ORARIUM)]. adjectivorar

ORÁR1, orare, s. n. Veșmânt bisericesc în formă de fâșie lungă și îngustă de lână, de mătase sau de bumbac, purtat pe umăr de diacon în timpul slujbei religioase. – Din sl. orarĭ, lat. orarium. adjectivorar

ORÁR2, -Ă, orari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care arată orele; privitor la ore; care se face sau se calculează pe timp de o oră. ◊ Diferență orară = diferența dintre orele locale a două puncte de pe suprafața Pământului. (Înv.) Cerc orar = median ceresc. 2. S. n. Program al unei activități împărțit pe ore și repetat periodic; (concr.) tablou care indică pe ore programul unei activități; orele de plecare și de sosire ale unui tren, vapor, autobuz. ♦ Spec. Program săptămânal pe baza căruia se desfășoară activitatea didactică în instituțiile de învățământ. 3. S. n. Acul mic al ceasului, care indică orele. ♦ (Înv.) Ceasornic. – Din fr. horaire, lat. horarius. adjectivorar

ceaslóv n., pl. oave (vsl. și rus. časoslóvŭ, d. časŭ, ceas, și slóvo, cuvînt). Breviariŭ, carte de rugăcĭunĭ pentru diferite ceasurĭ, numită astăzĭ și orar. Fig. Iron. Carte groasă și plicticoasă, chitan. V. orologiŭ. adjectivceaslov

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiorar

orar  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular orar orarul ora orara
plural orari orarii orare orarele
genitiv-dativ singular orar orarului orare orarei
plural orari orarilor orare orarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z