oraniță definitie

orániță (oránițe), s. f. – Plută, canoe. – Var. vraniță. Sb. oranica (Tiktin). În Olt. și Munt. substantiv femininoraniță

orániță f., pl. e (sîrb. oránica, bg. vránica, a. î.; turc. [d. sîrb.] orániča). Dun. Cin maĭ lat, luntre pescărească dintr´un trunchĭ saŭ și compusă. – La N. Dens. 16 vrániță. V. cĭobacă și monoxil. substantiv femininoraniță

orániță (reg.) s. f., g.-d. art. orániței; pl. oránițe substantiv femininoraniță

ORÁNIȚĂ, oranițe, s. f. (Reg.) 1. Prăjină cu cange la vârf, de care se servesc marinarii și pescarii. 2. Luntre pescărească cu fundul lat. – Din sb. oranica. substantiv femininoraniță

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluioraniță

oraniță   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular oraniță oranița
plural oranițe oranițele
genitiv-dativ singular oranițe oraniței
plural oranițe oranițelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z