oralitate definitie

ORALITÁTE s. f. 1. ansamblu de particularități specifice limbii vorbite. 2. calitate a stilului unei scrieri de a se baza pe oralitate (1). 3. (jur.) principiu în temeiul căruia dezbaterea unui litigiu se desfășoară oral. 4. (psihan.) stadiu inițial al dezvoltării libidinale, având ca zonă erogenă cavitatea bucală. (< it. oralità) substantiv femininoralitate

ORALITÁTE s.f. Calitatea unui stil sau a unei scrieri beletristice de a fi orale; ansamblu de particularități ale limbii vorbite. ♦ Însușirea, calitatea de a fi oral, vorbit. ♦ (Jur.) Principiul oralității = principiu în dreptul procesual potrivit căruia dezbaterea litigiului se face verbal. [< oral + -itate, cf. it. oralità]. substantiv femininoralitate

oralitáte s. f., g.-d. art. oralitắții substantiv femininoralitate

ORALITÁTE s. f. 1. Calitate a stilului unei scrieri beletristice de a părea vorbit, datorită caracterului spontan și viu al dialogurilor care notează particularitățile vorbirii personajelor și al narațiunii propriu-zise. ♦ Ansamblu de particularități ale limbii vorbite, ale graiului viu. 2. (Jur. în sintagma) Principiul oralității = principiu fundamental al dreptului procesual, potrivit căruia dezbaterea litigiului se face verbal. – Oral + suf. -itate. Cf. it. oralitá. substantiv femininoralitate

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluioralitate

oralitate  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular oralitate oralitatea
plural
genitiv-dativ singular oralități oralității
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z