orațiune definitie

ORÁȚIE, orații, s. f. 1. (Pop.) Urare în versuri pe care colăcarii o adresează mirilor la nuntă; conăcărie. 2. (Livr.; înv.) Felicitare, urare; p. ext. cuvântare, discurs (rostit la anumite ceremonii sau ocazii). 3. (Înv.) Oratoriu1 (1). [Var.: orațiúne s. f.] – Din lat. oratio, -onis. substantiv femininorație

*orațiúne f. (lat. orátio, -ónis). Discurs, cuvîntare: orațiune funebră. – Și -áție. substantiv femininorațiune

orațiune f. 1. discurs solemn: orațiune funebră; 2. orațiune dominicală, rugăciunea numită Tatăl-nostru. substantiv femininorațiune

ORAȚIÚNE s. f. v. orație. substantiv femininorațiune

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiorațiune

orațiune   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular orațiune orațiunea
plural orațiuni orațiunile
genitiv-dativ singular orațiuni orațiunii
plural orațiuni orațiunilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z