orăștică definitie

ORĂSTÍCĂ, orăstici, s. f. Numele a două plante erbacee din familia leguminoaselor, cu flori roșii-purpurii la început, apoi albastre; măzăriche neagră (Lathyrus niger și vernus). [Var.: orăștícă s. f.] – Et. nec. substantiv femininorăstică

ORĂȘTÍCĂ s. f. v. orăstică. substantiv femininorăștică

orăstícă (orăstíci), s. f. – Plantă leguminoasă (Orobus niger). – Var. orăștină, orășniță, oreșniță. Sb. orašiti „a produce rădăcini cu tuberculi”, cf. sb. orašica, din sl. orechu „nucă” (Tiktin). substantiv femininorăstică

oráșniță și oréșniță f., pl. e, și orăstică f., pl. icĭ și ele (rudă cu bg. orieh, nucă, orĭešak, nucet, orĭeško, alună; rus. orieh, alună, orĭesĭna, alun, orĭešnik, aluniș, orĭ cu rut. horóh, dim. horošók, mazăre. P. orăstică, cp. cu ristic). Un gen de plante leguminoase papilionacee dintre care o varietate are o rizomă care, la punctele de ramificațiune, face niște tubércule comestibile marĭ cît alunele (órobus [saŭ láthyrus] niger, tuberosus ș. a.). – Se numește și bobușor, fasolică, măzăriche și pupăză. V. alunele. substantiv femininorașniță

orăstícă s. f., g.-d. art. orăstícii; pl. orăstíci substantiv femininorăstică

orăstică f. plantă din fam. leguminoaselor, devine neagră când se usucă (Orobus niger). [Cf. ristic]. substantiv femininorăstică

ORĂSTÍCĂ, orăstici, s. f. Numele a două plante erbacee din familia leguminoaselor, cu flori roșii-purpurii la început, apoi albastre; măzăriche neagră (Lathyrus niger și vernus). [Var.: orăștícă s. f.] – Et. nec. substantiv femininorăstică

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiorăștică

orăștică   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular orăști orăștica
plural orăștici orășticile
genitiv-dativ singular orăștici orășticii
plural orăștici orășticilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z