orășean definitie

orășeán, -că s., pl. enĭ, ence (d. oraș). Locuitor din oraș. V. sătean, țăran. substantiv masculin și femininorășean

orășeán s. m., pl. orășéni substantiv masculin și femininorășean

orășean m. locuitor de oraș. substantiv masculin și femininorășean

ORĂȘEÁN, -Ă, orășeni, -e, s. m. și f. Locuitor al unui oraș. – Oraș + suf. -ean. substantiv masculin și femininorășean

orășeánă s. f., g.-d. art. orășénei; pl. orășéne substantiv masculin și femininorășeană

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiorășean

orășean   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular orășean orășeanul orășea orășeana
plural orășeni orășenii orășene orășenele
genitiv-dativ singular orășean orășeanului orășene orășenei
plural orășeni orășenilor orășene orășenelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z