orânduitor definitie

!orânduitór (înv.) (-du-i-) s. m., pl. orânduitóri substantiv masculin și femininorânduitor

ORÂNDUITÓR, -OÁRE, orânduitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care orânduiește, care organizează; organizator. [Pr.: -du-i-] – Orândui + suf. -tor. substantiv masculin și femininorânduitor

*orânduitoáre (înv.) (-du-i-) s. f., g.-d. art. orânduitoárei; pl. orânduitoáre substantiv masculin și femininorânduitoare

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiorânduitor

orânduitor   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular orânduitor orânduitorul orânduitoare orânduitoarea
plural orânduitori orânduitorii orânduitoare orânduitoarele
genitiv-dativ singular orânduitor orânduitorului orânduitoare orânduitoarei
plural orânduitori orânduitorilor orânduitoare orânduitoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z