reduceri si promotii 2018
Definitie orânduire - ce inseamna orânduire - Dex Online

orânduire definitie

orânduíre s. f., g.-d. art. orânduírii; pl. orânduíri substantiv feminin orânduire

orânduire f. acțiunea de a orândui: pentru orânduirea dăjdiilor BĂLC. substantiv feminin orânduire

ORÂNDUÍRE, orânduiri, s. f. Acțiunea de a orândui și rezultatul ei. 1. Așezare, grupare într-o anumită ordine, într-un anumit fel; aranjare, repartizare, clasare. ♦ Organizare, întocmire; stabilire. 2. Învestire. 3. (Înv. și reg.) Hotărâre, dispoziție, decizie, ordin. 4. (Adesea cu determinarea „socială”) Formațiune socială. – V. orândui. substantiv feminin orânduire

orânduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. orânduiésc, imperf. 3 sg. orânduiá; conj. prez. 3 să orânduiáscă verb tranzitiv orândui

orânduì v. 1. a numi într’o demnitate sau funcțiune: Domnul se orânduește pentru toată vieața; 2. a ordona, a dispune: după ce orândui cele de cuviință CR. 3. fig. a destina: toate le-a orânduit pronia cerească POP. [V. orândă, soartă]. verb tranzitiv orânduì

ORÂNDUÍ, orânduiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza, a (se) grupa într-o anumită ordine; a (se) aranja. 2. Tranz. A hotărî, a dispune; a ridica la o demnitate; a numi, a desemna; a învesti. 3. Tranz. (Înv. și pop.) A decide, a fixa, a stabili. ♦ (Rar) A porunci, a ordona. 4. Tranz. (Înv. și pop.) A pune la cale; a pregăti. – Din sl. urenditi. verb tranzitiv orândui

orînduĭésc și (vechĭ) -désc v. tr. (vsl. urenditi). Rînduĭesc, dispun, hotărăsc, fixez, stabilesc: cum a orînduit Dumnezeŭ, așa să fie! Așez, rînduĭesc, pun în ordine: guvernu a orînduit lucrurile așa. Numesc, pun într´o funcțiune: l-aŭ orînduit domn. verb tranzitiv orînduĭesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului orânduire

orânduire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular orânduire orânduirea
plural orânduiri orânduirile
genitiv-dativ singular orânduiri orânduirii
plural orânduiri orânduirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z