orânduială definitie

orînduĭálă f., pl. ĭelĭ (d. orînduĭesc). Acțiunea de a orîndui. Ordine, rînduĭală: în țara asta e mare orânduĭală. substantiv femininorînduĭală

orânduiálă s. f., g.-d. art. orânduiélii; pl. orânduiéli substantiv femininorânduială

orândueală f. ordine, dispozițiune. substantiv femininorândueală

ORÂNDUIÁLĂ, orânduieli, s. f. 1. Rânduială, ordine; întocmire, organizare. ◊ Loc. adv. Cu orânduială = în mod organizat, cu rost. ◊ Loc. vb. A pune în (bună) orânduială sau a pune orânduială = a orândui. 2. (Înv.) Hotărâre, dispoziție, ordin; (concr.) act care conține o hotărâre. 3. Orânduire socială. [Pr.: -du-ia-] – Orândui + suf. -eală. substantiv femininorânduială

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiorânduială

orânduială   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular orânduia orânduiala
plural orânduieli orânduielile
genitiv-dativ singular orânduieli orânduielii
plural orânduieli orânduielilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z