opărit, -ă, opăriți, -te adj. 1. (intl.) cercetat în stare de libertate. 2. (pop.) supărat, necăjit. adjectivopărit
opărít, -ă adj. Udat cu apă clocotită: prune opărite. Fig. Confuz, rușinat, surprins și cu buzele unflate [!]: auzind asta, el rămase opărit. adjectivopărit
opărit a. 1. fiert, înfierbântat; 2. fig. confuz: baba a rămas opărită CR. adjectivopărit
OPĂRÍT, -Ă, opăriți, -te, adj. 1. Peste care s-a turnat sau s-a vărsat apă fierbinte. 2. (Mai ales despre copiii mici) Care are iritații ale pielii (de obicei la încheieturi) din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Fig. Fără chef, supărat; fiert, plouat. – V. opări. adjectivopărit
opări (opărésc, opărít), vb. – 1. A încinge, a înfierbînta. – 2. A săpuni, a dojeni. – 3. A se coace, a se inflama, a se înroși, a se spuzi pielea. – Mr. upărescu, upurescu, upărire, megl. (pupărés). Sl. (sb., slov.) opariti (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 243), cf. bg. oparjam, poparjam (› megl.), ceh. opaŕiti. – Der. opăreală, s. f. (încingere; spuzeală); opăritură, s. f. (înfierbîntare). verb tranzitivopări
opări, opăresc v. r. (pop.) a se supăra. verb tranzitivopări
opărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opărésc, imperf. 3 sg. opăreá; conj. prez. 3 să opăreáscă verb tranzitivopări
opărì v. 1. a stropi cu apă fierbinte; 2. a se frige cu apă fierbinte. [Slav. OPARITI]. verb tranzitivopărì
OPĂRÍ, opăresc, vb. IV. 1. Tranz. A turna peste ceva un lichid clocotit (apă, leșie, lapte etc.) pentru a spăla, a curăța de coajă, a găti etc. ♦ Tranz. și refl. A provoca sau a căpăta arsuri, turnând sau vărsând apă clocotită sau alt lichid foarte fierbinte; a (se) arde. 2. Refl. (Mai ales despre copiii mici) A face răni și iritații în unele părți ale corpului, mai ales la încheieturi, din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Refl. (Reg.; despre mălai, făină, plante uscate) A se încinge, alterându-se. 4. Refl. (Despre plante) A se ofili, a se veșteji (din cauza căldurii); a se măna din cauza soarelui prea fierbinte apărut după ploaie. – Din bg. oparja, sb. opariti. verb tranzitivopări
opărésc v. tr. (vsl. o-pariti și po-pariti, a opări, d. pariti, a opări cu abur, a afuma, d. para, fum, abur, miros de lucru ars. V. pară, pîrlesc, părpălesc). Ating cu apă ferbinte [!] (saŭ și cu abur), pun în apă ferbinte: ceaĭu i s´a vărsat pe mînă și l-a opărit, a opări ceaĭu (a pune în apă clocotită planta numită ceaĭ). V. refl. Mă frig cu apă ferbinte. Mi se roșește pelea [!] din cauza sudoriĭ ferbințĭ: mi s´a opărit picĭoru´n cizmă. verb tranzitivopăresc
opărit | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | opărit | opăritul | opărită | opărita |
plural | opăriți | opăriții | opărite | opăritele | |
genitiv-dativ | singular | opărit | opăritului | opărite | opăritei |
plural | opăriți | opăriților | opărite | opăritelor |