opăci definitie

credit rapid online ifn

OPÁC, -Ă adj. 1. Prin care nu străbate lumina. ♦ Dens, de nepătruns. ♦ Întunecat, înnorat, întunecos. 2. (Fig.) Lipsit de inteligență; obtuz. [< fr. opaque, it. opaco, lat. opacus]. adjectivopac

1) opác n., pl. e (vsl. opako, înapoĭ. V. opacină). Munt. est. Scarmos, strapazan, bățu de care se fixează lopata luntriĭ. adjectivopac

credit rapid online ifn

2) opác, -ă adj. (bg. sîrb. opak. Îndărătnic. V. opac 1). Trans. vest. Prost, dobitoc. adjectivopac

3) *opác, -ă adj. (lat. opácus). Pin [!] care nu se vede, care nu e transparent: vasele de lut îs opace. adjectivopac

OPÁC, -Ă adj. 1. lipsit de transparență, prin care nu străbate lumina. ◊ dens, de nepătruns. ◊ lipsit de strălucire, întunecat, înnorat, întunecos. 2. (fig.) lipsit de inteligență; mărginit, obtuz. (< fr. opaque, lat. opacus) adjectivopac

opác1 adj. m., pl. opáci; f. opácă, pl. opáce adjectivopac

opác2 s. n., pl. opáce adjectivopac

opac a. prin care nu poate pătrunde lumina. adjectivopac

opac n. cuiul de care se prinde vâsla de luntre. [Slav. OPAKO, înapoi, din dos]. adjectivopac

OPÁC1, opace, s. n. Cui cu care se prinde vâsla de luntre. – Et. nec. Cf. opacină. adjectivopac

OPÁC2, -Ă, opaci, -ce, adj. 1. Prin care nu poate trece lumina, lipsit de transparență, nestrăveziu. ♦ Care nu permite trecerea unei radiații electromagnetice sau corpusculare. ♦ Lipsit de strălucire, întunecat. 2. Fig. Cu orizont mărginit, îngust la minte, obtuz. – Din fr. opaque, lat. opacus. adjectivopac

OPACI- elem. „opacitate”. (< fr. opaci-, cf. lat. opacus, întunecat) invariabilopaci

OPÁCĂ, opăci, s. f. (Reg.) Vâslă, lopată. – V. opacină. substantiv femininopacă

opácă (opắci), s. f.1. (Pl. Trans.) Detenție, arestare. – 2. Furchet, cuzinet. – 3. Vîslă, lopată. Sl. opako „înapoi”, slov. opak „pe dos, invers” (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 228), cf. sl. opačica „legătură”. – Der. opăci, vb. (a împiedica; a tulbura; a molesta, a deranja), din sb., slov. opaciti; opăceală, s. f. (molestare, supărare); opacină, s. f. (vîslă), din sl. opačina „legătură”, cf. ceh. opačina „vîslă”, rut. opačyna „vîslă”. substantiv femininopacă

opácină f., pl. opăcinĭ (vsl. opačina, pedică [!], adică „vîslă opritoare”. V. opac 1 și 2). Dun. (Munt. Mold.) Vîslă (lopată scurtă și lată de mînat orĭ de oprit luntrea) saŭ lopată (ramă) în general: a trage la opăcinĭ. – La Teod. P. P., 310 și 562 opăcĭ (decĭ sing. opacă), în gura unuĭ lăutar. V. bobaĭcă. substantiv femininopacină

opăcí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opăcésc, imperf. 3 sg. opăceá; conj. prez. 3 opăceáscă verb tranzitivopăci

opăcì v. Tr. a ținea în loc, a împiedeca. [Slovean OPAČITI, a face d´andoasele]. verb tranzitivopăcì

OPĂCÍ, opăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A opri în loc, a reține; a împiedica. 2. A induce în eroare, a deruta; a necăji; a năuci, a zăpăci. 3. A liniști, a potoli, a domoli. – Din bg. opača, sb. opačiti. verb tranzitivopăci

opăcésc v. tr. (vsl. sîrb. opačiti, a face pe dos, pačiti, a împedeca [!], a turbura, d. opak, pe dos; vsl. paky, din noŭ, opaky, înapoĭ [mișcînd], opako, din apoĭ. V. opac 1 și 2, pacoste și ză-păcesc). Vest. Împedec, stingheresc, importunez: dă-mĭ pace și nu mă opăci! V. refl. Mă opresc, perd [!] timpu: du-te și nu te opăci! verb tranzitivopăcesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiopăci

opăci   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)opăci opăcire opăcit opăcind singular plural
opăcind opăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) opăcesc (să)opăcesc opăceam opăcii opăcisem
a II-a (tu) opăcești (să)opăcești opăceai opăciși opăciseși
a III-a (el, ea) opăcește (să)opăceai opăcea opăci opăcise
plural I (noi) opăcim (să)opăcim opăceam opăcirăm opăciserăm
a II-a (voi) opăciți (să)opăciți opăceați opăcirăți opăciserăți
a III-a (ei, ele) opăcesc (să)opăcească opăceau opăci opăciseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z