optime definitie

credit rapid online ifn

ÓPTIM, -Ă adj. Cel mai bun; minunat, excelent, grozav. // s.n. Optim de vegetație = regiune în care o specie forestieră se dezvoltă în cele mai bune condiții de vegetație. [< lat. optimussuperlativ al lui bonus – bun, cf. fr. optime, it. ottimo]. adjectivoptim

ÓPTIM, -Ă I. adj. cel mai bun; minunat, excelent, grozav. ◊ care asigură cea mai bună eficiență economică. II. s. n. stare a unui lucru, a unei situații considerate ca cea mai favorabilă. ♦ ~ ecologic = ansamblul condițiilor de vegetație în care o specie apare cel mai frecvent într-o regiune; ~ de populație = densitatea populației unei țări care permite cea mai bună folosire a resurselor naturale. (< fr. optime, lat. optimus) adjectivoptim

credit rapid online ifn

*óptim, -ă adj. (lat. óptimus). Foarte bun: în condițiunĭ optime. V. pesim. adjectivoptim

óptim adj. m., pl. óptimi; f. óptimă, pl. óptime adjectivoptim

ÓPTIM, -Ă, optimi, -e, adj. Cel mai bun sau foarte bun (adecvat, potrivit, indicat etc.). ♦ Spec. Care asigură cea mai mare eficiență economică, care corespunde cel mai bine intereselor economice urmărite. – Din fr. optime, lat. optimus. adjectivoptim

optíme f. (d. opt). A opta parte. substantiv femininoptime

optíme s. f., g.-d. art. optímii; pl. optími substantiv femininoptime

optime f. a opta parte. substantiv femininoptime

OPTÍME, optimi, s. f. A opta parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. ♦ Notă muzicală valorând a opta parte dintr-o notă întreagă. – Opt + suf. -ime. substantiv femininoptime

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluioptime

optime  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular optime optimea
plural optimi optimile
genitiv-dativ singular optimi optimii
plural optimi optimilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z