optim definitie

ÓPTIM, -Ă adj. Cel mai bun; minunat, excelent, grozav. // s.n. Optim de vegetație = regiune în care o specie forestieră se dezvoltă în cele mai bune condiții de vegetație. [< lat. optimussuperlativ al lui bonus – bun, cf. fr. optime, it. ottimo]. adjectiv optim

ÓPTIM, -Ă I. adj. cel mai bun; minunat, excelent, grozav. ◊ care asigură cea mai bună eficiență economică. II. s. n. stare a unui lucru, a unei situații considerate ca cea mai favorabilă. ♦ ~ ecologic = ansamblul condițiilor de vegetație în care o specie apare cel mai frecvent într-o regiune; ~ de populație = densitatea populației unei țări care permite cea mai bună folosire a resurselor naturale. (< fr. optime, lat. optimus) adjectiv optim

*óptim, -ă adj. (lat. óptimus). Foarte bun: în condițiunĭ optime. V. pesim. adjectiv optim

óptim adj. m., pl. óptimi; f. óptimă, pl. óptime adjectiv optim

ÓPTIM, -Ă, optimi, -e, adj. Cel mai bun sau foarte bun (adecvat, potrivit, indicat etc.). ♦ Spec. Care asigură cea mai mare eficiență economică, care corespunde cel mai bine intereselor economice urmărite. – Din fr. optime, lat. optimus. adjectiv optim

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului optim

optim   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular 'optim 'optimul 'optimă 'optima
plural 'optimi 'optimii 'optime 'optimele
genitiv-dativ singular 'optim 'optimului 'optime 'optimei
plural 'optimi 'optimilor 'optime 'optimelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z