optic definitie

ÓPTIC, -Ă adj. Referitor la vedere, de vedere; în legătură cu optica. ♦ Centru optic = punct pe axa unei lentile către care tind punctele ei principale și nodale și prin care poate trece o rază de lumină nedeviată. [< fr. optique, cf. lat. opticus]. adjectivoptic

ÓPTIC, -Ă I. adj. referitor la ochi, la vedere; folosit în optică; o centru ~ = punct pe axa unei lentile către care tind punctele ei principale și nodale și prin care poate trece o rază de lumină nedeviată; nerv ~ = nerv care transmite impresiile vizuale de la ochi la centrul respectiv din creier. ◊ (adv.) substanță ~ activă = substanță care își rotește planul de polarizare când este străbătută de lumină polarizată liniar. II. s. f. 1. ramură a fizicii care studiază lumina și fenomenele luminoase și vizuale. ♦ ~ electronică = domeniu al electronicii care studiază mișcarea electronilor în vid, într-un câmp electric sau magnetic. 2. (fig.) mod personal de a vedea și interpreta faptele și fenomenele; punct de vedere, opinie. (< fr. optique, lat. opticus, gr. optikos, /II/ Optik) adjectivoptic

óptic adj. m., pl. óptici; f. óptică, pl. óptice adjectivoptic

optic a. relativ la vedere: nerv optic. adjectivoptic

*óptic, -ă adj. (vgr. optikós, lat. ópticus, rudă cu Cicl-op, mi-op. V. ochĭ). Relativ la viziune saŭ la ochĭ: iluziune optică, nerv optic. Unghĭ optic saŭ de viziune, unghĭ care-șĭ are vîrfu la ochĭu observatoruluĭ și ale căruĭ laturĭ trec pin [!] capetele uneĭ liniĭ închipuite. S. m. și f. Persoană pricepută în optică. Fabricant saŭ vînzător de instrumente optice (optician). S. f. Acea parte a fiziciĭ care tratează despre legile luminiĭ și viziuniĭ. Perspectivă, aspectu obĭectelor văzute de la distanță: iluziune de optică. Carte care tratează despre lumină și văz: optica luĭ Newton. Adv. În mod optic, din punctu de vedere optic. adjectivoptic

ÓPTIC, -Ă, optice, -ce adj. II. 1. Care se bazează pe lumină, privitor la fenomenele luminoase; care aparține obiectului de studiu al opticii (I 1). ◊ Centru optic = punct de pe axa unei lentile către care tind punctele principale și cele nodale ale ei și prin care raza de lumină trece fără să-și schimbe direcția. 2. Care se referă la ochi, la vedere. ◊ Nerv optic = nerv care transmite informațiile vizuale de la ochi la centrul respectiv din creier. – Din fr. optique. adjectivoptic

ÓPTIC, -Ă, optici, -ce, s. f., adj. I. 1. S. f. Ramură a fizicii care studiază natura luminii, fenomenele legate de emisia, absorbția, propagarea și interacțiunea ei cu materia etc. ♦ Parte a fizicii care studiază radiațiile de aceeași natură cu lumina (radiații infraroșii, ultraviolete etc.). ◊ Optică electronică = domeniu al electronicii care studiază mișcarea electronilor în vid, într-un câmp electric sau magnetic. 2. Fig. Fel, mod de a vedea și de a interpreta faptele și fenomenele; concepție, punct de vedere. II. Adj. 1. Care se bazează pe lumină, privitor la fenomenele luminoase; care aparține obiectului de studiu al opticii (I 1). ◊ Centru optic = punct de pe axa unei lentile către care tind punctele principale și cele nodale ale ei și prin care raza de lumină trece fără să-și schimbe direcția. 2. Care se referă la ochi, la vedere. ◊ Nerv optic = nerv care transmite informațiile vizuale de la ochi la centrul respectiv din creier. – Din fr. optique. adjectivoptic