reduceri si promotii 2018
Definitie opritoare - ce inseamna opritoare - Dex Online

opritoare definitie

opritór/opritoáre2 (curea la ham, dispozitiv de frânare) (pop.) (o-pri-) s. n./s. f., pl. opritoáre/opritóri substantiv feminin opritor

OPRITÓR, -OÁRE, opritoare, s. n., opritori, s. f. I. S. f., s. n. Ceea ce împiedică, stăvilește ceva. 1. S. f. Frână formată dintr-un lanț legat cu un capăt de dricul carului și prevăzut la celălalt capăt cu o bucată de lemn, cu un cârlig sau cu o talpă de oțel, care se lasă să se târască între obadă și sol pentru a împiedica una dintre roți când vehiculul coboară la vale; piedică. 2. S. n. Curea (sau lanț, ștreang) la ham care ajută la împingerea înapoi a vehiculului, la încetinirea vitezei în timpul coborârii și la oprirea lui. 3. S. f. (Reg.) Stăvilar, zăgaz, dig. 4. S. f. Plasă întinsă pe un semicerc, cu care se astupă gura matiței ca să nu iasă peștele când se scoate năvodul din apă. 5. S. f. Fiecare dintre parii care se pun la gardurile mari de prins pește, ca să nu le rupă valurile. II. S. n. Nume dat unor piese sau dispozitive care limitează deplasarea unui organ mobil, a unei instalații, a unui aparat etc. [Pl. și: (I 2, II, f.) opritori] – Opri + suf. -tor. substantiv feminin opritor

opritoare, opritori s. f. (glum.) fată mare, fecioară, virgină. substantiv feminin opritoare

opritoáre f., pl. orĭ. Aparat care oprește mersu uneĭ căruțe, uneĭ mașinĭ (frînă, pedică [!]). substantiv feminin opritoare

OPRITOÁRE, opritori, s. f. I. Ceea ce împiedică, stăvilește ceva. 1. Frână formată dintr-un lanț legat cu un capăt de dricul carului și prevăzut la celălalt capăt cu o bucată de lemn, cu un cârlig sau cu o talpă de oțel, care se lasă să se târască între obadă și sol pentru a împiedica una dintre roți când vehiculul coboară la vale; piedică. 2. Curea (sau lanț, ștreang) la ham care ajută la împingerea înapoi a vehiculului, la încetinirea vitezei în timpul coborârii și la oprirea lui. 3. (Reg.) Stăvilar, zăgaz, dig. 4. Plasă întinsă pe un semicerc, cu care se astupă gura matiței ca să nu iasă peștele când se scoate năvodul din apă. 5. Fiecare dintre parii care se pun la gardurile mari de prins pește, ca să nu le rupă valurile. II. Nume dat unor piese sau dispozitive care limitează deplasarea unui organ mobil, a unei instalații, a unui aparat etc. – Opri + suf. -tor. substantiv feminin opritoare

opritoare f. funie ce ține jugul calului. substantiv feminin opritoare

opritoáre1 (stăvilar, plasă) (reg.) (o-pri-) s. f., g.-d. art. opritórii; pl. opritóri substantiv feminin opritoare

opritór m. (d. opresc). Ps. S. Apărător, protector. substantiv neutru opritor

OPRITÓR, opritoare, s. n. I. Ceea ce împiedică, stăvilește ceva. 2. Curea (sau lanț, ștreang) la ham care ajută la împingerea înapoi a vehiculului, la încetinirea vitezei în timpul coborârii și la oprirea lui. II. Nume dat unor piese sau dispozitive care limitează deplasarea unui organ mobil, a unei instalații, a unui aparat etc. – Opri + suf. -tor. substantiv neutru opritor

opritór/opritoáre2 (curea la ham, dispozitiv de frânare) (pop.) (o-pri-) s. n./s. f., pl. opritoáre/opritóri substantiv neutru opritor

OPRITÓR, -OÁRE, opritoare, s. n., opritori, s. f. I. S. f., s. n. Ceea ce împiedică, stăvilește ceva. 1. S. f. Frână formată dintr-un lanț legat cu un capăt de dricul carului și prevăzut la celălalt capăt cu o bucată de lemn, cu un cârlig sau cu o talpă de oțel, care se lasă să se târască între obadă și sol pentru a împiedica una dintre roți când vehiculul coboară la vale; piedică. 2. S. n. Curea (sau lanț, ștreang) la ham care ajută la împingerea înapoi a vehiculului, la încetinirea vitezei în timpul coborârii și la oprirea lui. 3. S. f. (Reg.) Stăvilar, zăgaz, dig. 4. S. f. Plasă întinsă pe un semicerc, cu care se astupă gura matiței ca să nu iasă peștele când se scoate năvodul din apă. 5. S. f. Fiecare dintre parii care se pun la gardurile mari de prins pește, ca să nu le rupă valurile. II. S. n. Nume dat unor piese sau dispozitive care limitează deplasarea unui organ mobil, a unei instalații, a unui aparat etc. [Pl. și: (I 2, II, f.) opritori] – Opri + suf. -tor. substantiv neutru opritor

opritor de muci expr. (glum.) mustață. substantiv neutru opritordemuci

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului opritoare

opritoare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular opritoare opritoarea
plural opritori opritorile
genitiv-dativ singular opritori opritorii
plural opritori opritorilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z