oportun definitie

OPORTÚN, -Ă adj. Întâmplat, survenit la timp, la momentul potrivit; nimerit, favorabil. [< fr. opportun, it. opportuno, lat. opportunus]. adjectivoportun

OPORTÚN, -Ă adj. la momentul potrivit; prielnic, favorabil. (< fr. opportun, lat. opportunus) adjectivoportun

*oportún, -ă adj. (lat. op-portúnus. V. im-portun). Care vine cînd trebuĭe, la timp: ajutor oportun. Adv. A sosi oportun. adjectivoportun

oportún adj. m., pl. oportúni; f. oportúnă, pl. oportúne adjectivoportun

oportun a. care e la timpul și la locul său. adjectivoportun

OPORTÚN, -Ă, oportuni, -e, adj. Care se întâmplă, care se produce la momentul sau la locul potrivit; adecvat situației, împrejurărilor; indicat, nimerit, favorabil. – Din fr. opportun, lat. opportunus. adjectivoportun

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluioportun

oportun  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular oportun oportunul oportu oportuna
plural oportuni oportunii oportune oportunele
genitiv-dativ singular oportun oportunului oportune oportunei
plural oportuni oportunilor oportune oportunelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z