oportun definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeoportun
- Vezi aici mai multe rimeoportun
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuop
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuopo
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuun
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cutun
OPORTÚN, -Ă adj. Întâmplat, survenit la timp, la momentul potrivit; nimerit, favorabil. [< fr. opportun, it. opportuno, lat. opportunus]. adjectivoportun
OPORTÚN, -Ă adj. la momentul potrivit; prielnic, favorabil. (< fr. opportun, lat. opportunus) adjectivoportun
*oportún, -ă adj. (lat. op-portúnus. V. im-portun). Care vine cînd trebuĭe, la timp: ajutor oportun. Adv. A sosi oportun. adjectivoportun
oportún adj. m., pl. oportúni; f. oportúnă, pl. oportúne adjectivoportun
oportun a. care e la timpul și la locul său. adjectivoportun
OPORTÚN, -Ă, oportuni, -e, adj. Care se întâmplă, care se produce la momentul sau la locul potrivit; adecvat situației, împrejurărilor; indicat, nimerit, favorabil. – Din fr. opportun, lat. opportunus. adjectivoportun
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluioportun
| oportun adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | oportun | oportunul | oportună | oportuna |
| plural | oportuni | oportunii | oportune | oportunele | |
| genitiv-dativ | singular | oportun | oportunului | oportune | oportunei |
| plural | oportuni | oportunilor | oportune | oportunelor | |