oplean definitie

opleán (opléne), s. n. – Fiecare din cele două lemne transversale care leagă și susține tălpile saniei; scaun, slai. – Var. opleană. Sb., slov., ceh. oplen, rut. opleno (Tiktin). Cf. pleană, s. f. (Bucov., pană, ic; grindei; Banat, cusur), care pare a fi același cuvînt, poate încrucișat cu peană „ic”. substantiv neutruoplean

opleán n., pl. ene și (Mold.) opleánă f., pl. ene (sîrb. ceh. oplen, rut. opleno, oplin, a. î.). Traversă în care e înțepenită talpa săniiĭ de lemn. (Sînt doŭă oplene, perpendiculare pe cele doŭă tălpĭ). Fig. Mi s´a pus o opleană în gît, simt o dificultate la înghițit. V. slaĭ. substantiv neutruoplean

opleán (o-plean) s. n., pl. opléne substantiv neutruoplean

oplean n. cele două lemne transversale cari împreună erau talpa săniei. [Ceh OPLEN]. substantiv neutruoplean

OPLEÁN, oplene, s. n. Fiecare dintre cele două bucăți transversale de lemn care leagă și fixează tălpile saniei; slai. – Din bg. opljan. substantiv neutruoplean

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluioplean

oplean  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular oplean opleanul
plural oplene oplenele
genitiv-dativ singular oplean opleanului
plural oplene oplenelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z