OPÍNIE s. f. părere, judecată, idee. ♦ ~ publică = părerea publicului, a maselor într-o anumită chestiune; a face ~ separată = a se deosebi în păreri de cineva (sau de majoritate). (< fr. opinion, lat. opinio) substantiv femininopinie
OPÍNIE s.f. Părere, idee, judecată. ♦ Opinie publică = părerea publicului, a maselor într-o anumită chestiune; a face opinie separată = a se deosebi în păreri de cineva (sau de majoritate); a-și exprima o părere contrară părerii majorității. [Gen. -iei, var. opiniune s.f. / cf. fr. opinion, lat. opinio]. substantiv femininopinie
opínie (-ni-e) s. f., art. opínia (-ni-a), g.-d. art. opíniei; pl. opínii, art. opíniile (-ni-i-) substantiv femininopinie
OPÍNIE, opinii, s. f. Părere, judecată, idee. ◊ Opinia publică = părerea publicului într-o anumită chestiune. ◊ Expr. A face opinie separată = a susține în mod ferm o părere deosebită de cea a majorității; a nu se alătura părerii majorității. [Var.: (înv.) opiniúne s. f.] – Din lat. opinio, -onis, fr. opinion. substantiv femininopinie
*opiniúne f. (lat. opínio, -iónis). Părere, credință, apreciere: a-țĭ exprima opiniunea, opiniunĭ religioase, politice. Opiniunea publică, ceĭa ce crede lumea. – Și opínie. substantiv femininopiniune
opiniune f. 1. părerea despre ceva pus în desbatere; 2. sentiment particular despre lucruri: opiniuni politice, religioase; opiniune publică, ceeace publicul cugetă despre cineva sau despre ceva. substantiv femininopiniune
opinie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | opinie | opinia |
plural | opinii | opiniile | |
genitiv-dativ | singular | opinii | opiniei |
plural | opinii | opiniilor |