OPERATÍV, -Ă adj. 1. Care acționează repede; expeditiv, activ; eficace. 2. Referitor la diverse operații. [Cf. fr. opératif]. adjectivoperativ
OPERATÍV, -Ă I. adj. 1. care acționează repede; expeditiv, activ; eficace. 2. referitor la diverse operații. II. s. m. cel care lucrează la contrainformații. (< fr. opératif) adjectivoperativ
*operatív adj. Relativ la operațiunĭ (militare): ordin operativ. adjectivoperativ
operatív adj. m., pl. operatívi; f. operatívă, pl. operatíve adjectivoperativ
OPERATÍV, -Ă, operativi, -e, adj. 1. Care lucrează repede, expeditiv, activ; care are efect (rapid); eficace, eficient. 2. Referitor la acțiuni, care ține de acțiune. – Din fr. opératif. adjectivoperativ
operativ adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | operativ | operativul | operativă | operativa |
plural | operativi | operativii | operative | operativele | |
genitiv-dativ | singular | operativ | operativului | operative | operativei |
plural | operativi | operativilor | operative | operativelor |