OPERÁT, -Ă adj. Căruia i s-a făcut o operație (2). // s.n. (Liv.) Lucrare, operă, acțiune, comportament. // s.m. și f. Persoană care a fost supusă unei intervenții chirurgicale. [< opera]. adjectiv operat
operát1 adj. m., s. m., pl. operáți; adj. f., s. f. operátă, pl. operáte adjectiv operat
operát2 (livr.) s. n., pl. operáte adjectiv operat
OPERÁT1, operate, s. n. (Livr.) Lucrare, operă1, scriere. – Din lat. operatus. adjectiv operat
OPERÁT2, -Ă, operați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care a suferit o intervenție chirurgicală. – V. opera. adjectiv operat
OPERÁ vb. I. 1. tr. A face, a realiza, a efectua (ceva). 2. tr. A lucra cu..., a face calcule. 3. tr. A face o operație chirurgicală. 4. tr. A face o operație comercială, financiară etc. 5. intr. A executa mișcări strategice. 6. tr. (Argotic) A fura, a sparge; a buzunări. [< fr. opérer, it. operare]. verb tranzitiv opera
opera, operez v. t. (pub.) 1. a acționa 2. a manevra, a face să funcționeze verb tranzitiv opera
operá (a ~) vb., ind. prez. 3 opereáză verb tranzitiv opera
OPERÁ vb. I. tr. 1. a face, a realiza, a efectua (ceva). 2. a lucra cu..., a face calcule. 3. a face o operație chirurgicală. 4. a face o operație comercială, financiară etc. 5. (arg.) a fura, a sparge; a buzunări. II. intr. a executa mișcări strategice. (< fr. opérer, lat. operari) verb tranzitiv opera
operà v. 1. a produce un efect: remediul operează; 2. a face o operațiune de chirurgie, chimie, aritmetică; 3. a suferi o operațiune chirurgicală. verb tranzitiv operà
OPERÁ, operez, vb. I. 1. Tranz. A întreprinde o acțiune, a realiza, a face, a înfăptui, a efectua. ♦ Spec. (Mat.) A efectua un calcul. ♦ Intranz. A lucra cu..., a se folosi de..., a întrebuința. 2. Tranz. A supune pe cineva unei intervenții chirurgicale. 3. Tranz. A înregistra diverse date contabile în registre sau în acte de evidență. 4. Intranz. A întreprinde o acțiune militară în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 5. Tranz. (Arg.) A comite furturi, spargeri, crime etc. – Din fr. opérer, lat., it. operare. verb tranzitiv opera
*operéz v. tr. (lat. óperor, -ári. V. cooperez). Supun uneĭ operațiunĭ chirurgice: a opera un bolnav, o unflătură [!]. Fac o operațiune matematică, chimică: a opera un amestec. V. intr. Fac efect, lucrez: medicamentu operează. Lucrez, fac operațiunĭ financiare, militare ș. a.: pe aicĭ operaŭ dușmaniĭ (orĭ fig. iron. demagogiĭ). verb tranzitiv operez
| operat adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | operat | operatul | operată | operata |
| plural | operați | operații | operate | operatele | |
| genitiv-dativ | singular | operat | operatului | operate | operatei |
| plural | operați | operaților | operate | operatelor | |