reduceri si promotii 2018
Definitie operație - ce inseamna operație - Dex Online

operație definitie

OPERÁȚIE s.f. 1. Activitate îndreptată către atingerea unui anumit scop; lucrare, acțiune. 2. Intervenție chirurgicală asupra unui organ sau asupra unui țesut bolnav cu ajutorul unor instrumente speciale. 2. Ansamblu de mișcări strategice ale unei armate. 4. Efectuarea unor tranzacții financiare sau comerciale; înregistrarea acestora într-un registru. 5. (Mat.) Funcție definită pe un produs cartezian, cu valori în alt produs cartezian. ◊ Operație algebrică = operație definită pe un produs cartezian finit. ♦ Executare a unui anumit calcul asupra unuia sau mai multor numere. [Gen. -iei, var. operațiune s.f. / cf. fr. opération, it. operazione, rus. operațiia, lat. operatio]. substantiv feminin operație

operáție (-ți-e) s. f., art. operáția (-ți-a), g.-d. art. operáției; pl. operáții, art. operáțiile (-ți-i-) substantiv feminin operație

OPERÁȚIE s. f. 1. activitate îndreptată către atingerea unui anumit scop; lucrare, acțiune. 2. intervenție chirurgicală. 3. ansamblul acțiunilor de luptă și a manevrelor executate de forțele terestre, navale sau aeriene într-o regiune determinată. 4. efectuarea unor tranzacții financiare sau comerciale. 5. (mat.) procedeu prin care se atașează oricărei perechi de elemente dintr-o mulțime un element unic din aceeași mulțime. ◊ efectuare a unui anumit calcul. (< fr. opération, lat. operatio, germ. Operation) substantiv feminin operație

OPERÁȚIE, operații, s. f. 1. Activitate efectuată de unul sau de mai mulți oameni cu o anumită calificare în vederea atingerii unui anumit scop; acțiune efectuată de un aparat, de o mașină etc. în cadrul unei munci specifice; p. gener. acțiune, lucrare. 2. Acțiune terapeutică chirurgicală, efectuată asupra unui organ sau a unui țesut bolnav; intervenție chirurgicală. 3. Acțiune militară de mare amploare, în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 4. (În forma operațiune) Efectuare a unei tranzacții financiare sau comerciale; înscriere într-un registru a unei tranzacții efectuate. 5. (Mat.) Procedeu prin care se obțin unul sau mai multe elemente ale unei mulțimi. ♦ Regulă după care se face un calcul sau se aplică o construcție matematică; executare a unui calcul. [Var.: operațiúne s. f.] – Din lat. operatio, -onis, fr. opération, germ. Operation. substantiv feminin operație

operațiune f. 1. acțiunea unei forțe, a unei facultăți ce produce un efect: operațiunea simțurilor; 2. totalitatea mijloacelor întrebuințate în vederea unui rezultat: operațiune financiară, electorală; 3. mijloace întrebuințate spre a cunoaște natura corpurilor și proprietățile lor: operațiuni chimice, fizice; 4. acțiunea normală a chirurgului; 5. mișcarea unei armate în campanie; 6. șir de calcule: diviziunea este o operațiune. substantiv feminin operațiune

operațiúne f. (lat. operátio, -ónis). Acțiunea (lucrarea) uneĭ puterĭ, uneĭ facultățĭ, unuĭ agent care produce un efect: operațiunea simțurilor. Totalitatea mijloacelor întrebuințate p. obținerea unuĭ rezultat: o operațiune financiară, operațiunile uneĭ băncĭ, (iron.) unor hoțĭ. Mijloace întrebuințate ca să afli natura și proprietățile corpurilor: operațiunĭ chimice. Lucrarea chirurguluĭ la un bolnav: a face unuĭ bolnav operațiunea trepanațiuniĭ. Manevre, lupte executate de o armată p. un scop determinat: operațiunĭ militare. Șir de calcule: cele patru operațiunĭ fundamentale ale aritmeticiĭ sînt: adunarea, scăderea, înmulțirea și împărțirea. – Și -áție. substantiv feminin operațiune

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului operație

operație   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular operație operația
plural operații operațiile
genitiv-dativ singular operații operației
plural operații operațiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z