OOSPÓR s.m. (Bot.) Spor la alge și la ciuperci, format în oogon după fecundarea oosferei. [< fr. oospore, cf. gr. oon – ou, sporos – sămânță]. substantiv masculinoospor
OOSPÓR s. m. spor la alge, ciuperci și protozoare, format în oogon după fecundarea oosferei. (< fr. oospore) substantiv masculinoospor
!oospór (-os-por/-o-spor) s. n., pl. oospóri substantiv masculinoospor
OOSPÓR, oospori, s. m. Oul criptogamelor, format în oogon după fecundație. [Pr.: o-o-] – Din fr. oospore. substantiv masculinoospor
oospor substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | oospor | oosporul |
plural | oospori | oosporii | |
genitiv-dativ | singular | oospor | oosporului |
plural | oospori | oosporilor |