reduceri si promotii 2018
Definitie onorific - ce inseamna onorific - Dex Online

onorific definitie

ONORÍFIC, -Ă adj. 1. Care aduce o distincție, onoruri, fără însă a atrage după sine avantaje sau profituri materiale. 2. Căruia i s-a acordat un titlu în semn de respect, de considerație; de onoare. [< fr. honorifique]. adjectiv onorific

ONORÍFIC, -Ă adj. 1. (despre titluri, distincții, funcții etc.) care aduce onoruri, fără a trage un avantaj, profit material. ◊ care îndeplinește o funcție fără a fi retribuit. 2. căruia i s-a acordat un titlu în semn de respect, de considerație. (< fr. honorifique, lat. honorificus) adjectiv onorific

*onorífic, -ă adj. (lat. honoríficus, d. honor, onoare, și fácere, a face). Onorar, care face onoare pin [!] persoana luĭ: membru onorific. Care procură onorurĭ (dar nu leafă): titlu onorific. Adv. În mod onorific: a funcționa onorific. adjectiv onorific

onorífic adj. m., pl. onorífici; f. onorífică, pl. onorífice adjectiv onorific

onorific a. ce procură onoruri: titlu onorific. adjectiv onorific

ONORÍFIC, -Ă, onorifici, -ce, adj. 1. (Despre titluri, distincții etc.) Care aduce onoruri; acordat în semn de cinste, de respect, de considerație față de cineva. ♦ (Despre funcții, servicii etc.) Care aduce onoare, cinste (fără a produce un profit material). 2. (Despre persoane) Căruia i s-a acordat un titlu (de onoare) în semn de respect, de considerație pentru merite deosebite; care îndeplinește o funcție, o sarcină, fără a fi retribuit; de onoare. Membru onorific. – Din fr. honorifique, lat. honorificus. adjectiv onorific

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului onorific

onorific   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular onorific onorificul onorifică onorifica
plural onorifici onorificii onorifice onorificele
genitiv-dativ singular onorific onorificului onorifice onorificei
plural onorifici onorificilor onorifice onorificelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z