onomatopee definitie

credit rapid online ifn

ONOMATOPÉE s.f. Cuvânt care, prin elementele lui sonore, imită anumite sunete din natură. [Pron. -pe-e, pl. invar. / < fr. onomatopée, cf. gr. onomatopoia < onoma – nume, poiein – a face]. substantiv femininonomatopee

ONOMATOPÉE s. f. cuvânt care, prin elementele lui sonore, imită anumite sunete din natură. (< fr. onomatopée) substantiv femininonomatopee

credit rapid online ifn

onomatopée s. f., art. onomatopéea, g.-d. art. onomatopéei; pl. onomatopée substantiv femininonomatopee

onomatopee f. formarea unei vorbe după sunetul imitativ al lucrului reprezentat, ca: bubue, dârdăe, sforăe, etc. substantiv femininonomatopee

ONOMATOPÉE, onomatopee, s. f. Cuvânt care, prin elementele lui sonore, imită sunete, zgomote etc. din natură; cuvânt imitativ. [Pl. și: onomatopei] – Din fr. onomatopée. substantiv femininonomatopee

*onomatopéĭe f., pl. (vgr. onomatopoiĭa, d. ónoma, onómatos, nume, și poiéo, fac; lat. onomatopoeia, it. -péa și -péja. V. epo-, melo- și prosopo-peĭe). Formarea unuĭ cuvînt după sunetu cu care izbește urechea (armonie imitativă), cum face, de ex., vîntu cînd vîjîĭe, flacăra cînd pîlpîĭe, steagu cînd fîlfîĭe, ușa cînd scîrțîĭe (care vin de la sunetele naturale vîj, pîl, fîl, scîrț). Pin ext. Cuvînt format pin [!] armonie imitativă: vîj, pîl, fîl, scîrț îs onomatopeĭ saŭ imitative. substantiv femininonomatopeĭe

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluionomatopee

onomatopee  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular onomatopee onomatopeea
plural onomatopei onomatopeile
genitiv-dativ singular onomatopee onomatopeei
plural onomatopee onomatopeilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z