ONOMATOMANÍE s.f. Obsesie a unui cuvânt, a unui nume, a unei cifre etc. [Gen. -iei. / < fr. onomatomanie, cf. gr. onoma – nume, mania – nebunie]. substantiv femininonomatomanie
ONOMATOMANÍE s. f. repetare obsesivă a unuia sau mai multor cuvinte, nume sau cifre. (< fr. onomatomanie) substantiv femininonomatomanie
ONOMATOMANÍE, onomatomanii, s. f. Revenire obsesivă în memorie a unui cuvânt, a unui nume, a unei cifre etc. – Din fr. onomatomanie. substantiv femininonomatomanie
onomatomanie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | onomatomanie | onomatomania |
plural | onomatomanii | onomatomaniile | |
genitiv-dativ | singular | onomatomanii | onomatomaniei |
plural | onomatomanii | onomatomaniilor |