ondulat definitie

*undulát, -ă adj. (lat. undulatus). În formă de unde, de valurĭ: haĭnă undulată, păr undulat, teren undulat. – Fals ond-. adjectiv undulat

ONDULÁT, -Ă, ondulați, -te, adj. 1. Cu ușoare diferențe de nivel, asemănătoare undelor; ca undele. ♦ (Despre linii, contururi etc.) Sinuos, șerpuitor. 2. (Despre obiecte de piele, de tablă etc.) În formă de valuri, vălurit. 3. (Despre păr) Cu ondulații, buclat, inelat. – V. ondula. adjectiv ondulat

ONDULÁ vb. I. 1. intr. A se mișca, a se legăna (ca undele, ca valurile de apă); a avea ondulații. ♦ A șerpui. 2. tr. A încreți părul. [Var. undula vb. I. / < fr. onduler]. verb tranzitiv ondula

ONDULÁ vb. I. intr. a se mișca, a se legăna. ◊ a descrie o linie sinuoasă, a șerpui. II. tr. a bucla, a încreți părul. (< fr. onduler) verb tranzitiv ondula

ondula, ondulez v. r. (d. femei) a avea un mers provocator; a-și undui șoldurile. verb tranzitiv ondula

ondulá (a ~) vb., ind. prez. 3 onduleáză verb tranzitiv ondula

ondulà v. V. undulà. verb tranzitiv ondulà

ONDULÁ, ondulez, vb. I. 1. Intranz. A avea o mișcare ondulatorie, a se legăna ca undele apei; a se undui. ♦ A prezenta un contur sinuos; a șerpui; a se arcui. 2. Tranz. A da unei benzi, unei table formă de valuri, de ondulații. 3. Tranz. A face cârlionți; a bucla, a încreți părul. ◊ Refl. S-a ondulat singură. [Var.: (pop.) undulá vb. I] – Din fr. onduler. verb tranzitiv ondula

*onduléz, V. undulez. verb tranzitiv ondulez

*unduléz v. intr. (lat. úndulo, -áre, după undulatus, undulat). Tălăzuĭesc, mă mișc (mă legăn) ca valurile marĭ: lanu de grîŭ undulează la suflarea vîntuluĭ. – Falsificațiunĭ cărturăreștĭ: a ondoĭa, a unduĭa și a undui (după fr. ondover): rochia-ĭ încrețită foșnea, unduĭa și fîlfîĭa pin [!] odăĭ (Sadov. VR. 1911, 1, 15), grîŭ unduĭat de abureala vîntuluĭ (Chir. CL. 1910, 315). V. văluĭesc 2. verb tranzitiv undulez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului ondulat

ondulat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ondulat ondulatul ondula ondulata
plural ondulați ondulații ondulate ondulatele
genitiv-dativ singular ondulat ondulatului ondulate ondulatei
plural ondulați ondulaților ondulate ondulatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z