ONANÍST, -Ă s. m. f. cel care practică onania (1). (< fr. onaniste) substantiv masculin și femininonanist
ONANIST labagiu, Laberman, lăbar, Lăbuș, manivelă, pălmar, puțopalmist. substantiv masculin și femininonanist
onaníst s. m., pl. onaníști substantiv masculin și femininonanist
ONANÍST, -Ă, onaniști, -ste, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care practică onania2. – Din fr. onaniste, germ. Onanist. substantiv masculin și femininonanist
*onanístă s. f., g.-d. art. onanístei; pl. onaníste substantiv masculin și femininonanistă
onanist substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | onanist | onanistul | onanistă | onanista |
plural | onaniști | onaniștii | onaniste | onanistele | |
genitiv-dativ | singular | onanist | onanistului | onaniste | onanistei |
plural | onaniști | onaniștilor | onaniste | onanistelor |