omătúțe f. pl. (d. omăt, pin [!] aluz. la coloare [!]). Un fel de ghioceĭ numițĭ și luște (leucójum). substantiv femininomătuțe
omătuțe f. pl. ghiocei bogați (Leucojum aestivum). [Florile-i sunt albe ca omătul]. substantiv femininomătuțe
OMĂTÚȚE s. f. pl. Numele a două specii de ghiocei, cu flori albe mirositoare, care cresc în lunile februarie-mai prin păduri, livezi și fânețe (Leucojum aestivum și vernum). – Omăt + suf. -uță. substantiv femininomătuțe
omătuțe | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | omătuțe | omătuțele |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | omătuțe | omătuțelor |
plural | — | — |