omnibus definitie

credit rapid online ifn

OMNIBÚS s.n. v. omnibuz. substantiv neutruomnibus

ómnibus n., pl. e și urĭ (lat. omnibus, „tuturor, pentru toțĭ”, nume aplicat de Englezu Shillibeer, care a inventat la Londra acest fel de trăsurĭ). Trăsură publică închisă (de ordinar, cu geamurĭ) în care încap maĭ mulțĭ oamenĭ (10-15) și care face curse pin [!] orașele marĭ saŭ de la o localitate la alta. V. tramcar, tranvaĭ [!]. substantiv neutruomnibus

credit rapid online ifn

omnibus n. trăsură mare publică ce străbate un oraș în direcțiuni anumite. substantiv neutruomnibus

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiomnibus

omnibus  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular omnibus omnibusul
plural omnibuse omnibusele
genitiv-dativ singular omnibus omnibusului
plural omnibusuri omnibuselor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z