omis definitie

omít, omis, a omíte v. tr. (lat. o-mittere. V. ad-, co-, de-, per-, pro-, re- și trans-mit, tri-met). Las afară, trec cu vederea: a omite o vorbă, un rînd (într´un text), o persoană la o sărbare [!] (neinvitînd-o). adjectiv omit

OMÍS, -Ă, omiși, -se, adj. Care a fost lăsat la o parte, trecut cu vederea; neamintit. – V. omite. adjectiv omis

omít, omis, a omíte v. tr. (lat. o-mittere. V. ad-, co-, de-, per-, pro-, re- și trans-mit, tri-met). Las afară, trec cu vederea: a omite o vorbă, un rînd (într´un text), o persoană la o sărbare [!] (neinvitînd-o). verb tranzitiv omit

OMÍTE vb. III. tr. A lăsa (intenționat) la o parte, a neglija; a uita (ceva). [P.i. omít. / < lat. omittere, cf. fr. omettre]. verb tranzitiv omite

OMÍTE vb. tr. a lăsa (intenționat) la o parte, a neglija; a uita (ceva). (< lat. omittere) verb tranzitiv omite

omíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. omít; conj. prez. 3 să omítă; ger. omițấnd; part. omís verb tranzitiv omite

omite v. a lăsa afară, a trece cu vederea: a omite vorbe, rânduri. verb tranzitiv omite

OMÍTE, omít, vb. III. Tranz. A lăsa (intenționat) la o parte, a neglija; a trece cu vederea, a uita (ceva ce trebuia amintit, făcut, spus etc.). – Din lat. omittere. verb tranzitiv omite

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului omis

omis   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular omis omisul omi omisa
plural omiși omișii omise omisele
genitiv-dativ singular omis omisului omise omisei
plural omiși omișilor omise omiselor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z