OMETÓI, ometoi, s. m. (Reg.) Om mare de statură; matahală. – Din oamet (înv.) + suf. -oi. substantiv masculinometoi
ometoi substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ometoi | ometoiul |
plural | ometoi | ometoii | |
genitiv-dativ | singular | ometoi | ometoiului |
plural | ometoi | ometoilor |