omet definitie
omét, V. omăt. substantiv neutru omet
omét (lume) (înv., reg.) s. n. substantiv neutru omet
OMÉT s. n. (Înv. și reg.) Mulțime mare de oameni, lume, popor. – Om + suf. -et. substantiv neutru omet
Sinonime, declinări si rime ale cuvantului omet
| omet substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | omet | ometul |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | omet | ometului |
| plural | — | — | |