omenit definitie

OMENÍT, -Ă, omeniți, -te, adj. (Înv.) Blând, binevoitor, amabil. – V. omeni. adjectivomenit

omení (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. omenésc, imperf. 3 sg. omeneá; conj. prez. 3 omeneáscă verb tranzitivomeni

omenì v. 1. a primi cu omenie: îl ospătă și'l omeni ca pe un călător ISP. verb tranzitivomenì

OMENÍ, omenesc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A primi pe cineva în mod ospitalier; a ospăta, a cinsti. ♦ Refl. A se ospăta. 2. A cinsti, a onora, a slăvi. – Din om. verb tranzitivomeni

2) omenésc v. tr. (d. oamenĭ). Primesc (tratez) cu omenie: pe popă îl omenim (VR. 1927, 1, 26), am să te omenesc de cinste (Agrb. Înt. 48). verb tranzitivomenesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiomenit

omenit  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular omenit omenitul omeni omenita
plural omeniți omeniții omenite omenitele
genitiv-dativ singular omenit omenitului omenite omenitei
plural omeniți omeniților omenite omenitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z