omenime definitie

credit rapid online ifn

omeníre f. (d. oamenĭ). Neamu omenesc: istoria omeniriĭ. – Ardeleniĭ (dar nu poporu !) zic omenime. substantiv femininomenire

omeníme (înv., reg.) s. f., g.-d. art. omenímii substantiv femininomenime

credit rapid online ifn

OMENÍME s. f. (Înv. și reg.) Omenire (1). – Om + suf. -ime. substantiv femininomenime

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiomenime

omenime  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular omenime omenimea
plural
genitiv-dativ singular omenimi omenimii
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z