reduceri si promotii 2018
Definitie omenie - ce inseamna omenie - Dex Online

omenie definitie

omeníe f. (d. oamenĭ. V. omagiŭ). Bună creștere, bună cuviință, umanitate, afabilitate, politeță, blîndeță, milă: a te purta cu omenie. Om de omenie, om bine educat, amabil, milos. substantiv feminin omenie

omeníe s. f., art. omenía, g.-d. omeníi, art. omeníei substantiv feminin omenie

omenie f. calitate de om și în special de om bine crescut: afabilitate, bunăcuviință, politeță. substantiv feminin omenie

OMENÍE s. f. Complex de calități alese, proprii unei persoane; purtare blândă, înțelegătoare; atitudine cuviincioasă, respectuoasă. ◊ Loc. adj. De omenie = bun, cumsecade; ospitalier; cinstit. ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) omenie = lipsit de onestitate; (în mod) inuman, (în mod) nemilos. Cu omenie = binevoitor, afabil, cu bunăvoință; (în mod) cinstit, corect. ◊ Expr. (Reg.) A învăța (pe cineva) omenie = a pedepsi sau a certa (pe cineva) pentru a cuminți. A ști (la) omenie sau a ști ce-i omenia = a se arăta blând și înțelegător (față de cineva). ♦ Reputație bună; renume, cinste. – Om + suf. -ie. substantiv feminin omenie

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului omenie

omenie   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular omenie omenia
plural
genitiv-dativ singular omenii omeniei
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z