Alege sensul dorit: omenesc -adjectiv omenesc -verb tranzitiv

omenesc definitie

credit rapid online ifn

1) omenésc, -eáscă adj. (d. oamenĭ, pl. d. om). Uman, al omuluĭ, de om: corpu, neamu omenesc; limbă omenească. Fig. Plin de omenie, afabil, blînd: primire omenească. Țărănesc, de țăran: boĭ omeneștĭ și boĭ boĭereștĭ. adjectivomenesc

omenésc adj. m., f. omeneáscă; pl. m. și f. omenéști adjectivomenesc

credit rapid online ifn

omenesc a. 1. ce ține de om: putere omenească; 2. fig. inteligibil: limbă omenească. [Tras din om, pl. oameni]. adjectivomenesc

OMENÉSC, -EÁSCĂ, omenești, adj. 1. Care aparține omului sau genului uman, privitor la om sau la genul uman, propriu înfățișării sau firii omului; de om; uman. ◊ (Substantivat, n.) Omenescul unei situații.Așezare omenească = denumire pentru sat, comună, oraș. 2. Care aparține omului de rând. 3. (Înv. și pop.) Prietenos, binevoitor; blând. ♦ Convenabil, rezonabil. ♦ (Despre limbă) Inteligibil, clar. – Om + suf. -esc. adjectivomenesc

omenì v. 1. a primi cu omenie: îl ospătă și'l omeni ca pe un călător ISP. verb tranzitivomenì

omení (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. omenésc, imperf. 3 sg. omeneá; conj. prez. 3 omeneáscă verb tranzitivomeni

OMENÍ, omenesc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A primi pe cineva în mod ospitalier; a ospăta, a cinsti. ♦ Refl. A se ospăta. 2. A cinsti, a onora, a slăvi. – Din om. verb tranzitivomeni

2) omenésc v. tr. (d. oamenĭ). Primesc (tratez) cu omenie: pe popă îl omenim (VR. 1927, 1, 26), am să te omenesc de cinste (Agrb. Înt. 48). verb tranzitivomenesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiomenesc

omenesc  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular omenesc omenescul omenească omeneasca
plural omenești omeneștii omenești omeneștile
genitiv-dativ singular omenesc omenescului omenești omeneștii
plural omenești omeneștilor omenești omeneștilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z