OMBILÍC s.n. Organ prin care fătul este legat de corpul mamei; (pop.) buric. [< fr. ombilic, cf. lat. umbilicus]. substantiv neutruombilic
OMBILÍC s. n. 1. organ prin care fătul este legat de corpul mamei; buric. ◊ cicatrice rămasă după tăierea cordonului ombilical. 2. umbon. 3. ~ glaciar = parte a albiei subsăpate a unui ghețar, limitată în aval de contrapantă. (< fr. ombilic, lat. umbilicus) substantiv neutruombilic
ombilíc s. n., pl. ombilícuri substantiv neutruombilic
OMBILÍC, ombilicuri, s. n. Orificiu abdominal prin care trece cordonul ombilical la fetus; buric. – Din fr. ombilic. substantiv neutruombilic
ombilic substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ombilic | ombilicul |
plural | ombilicuri | ombilicurile | |
genitiv-dativ | singular | ombilic | ombilicului |
plural | ombilicuri | ombilicurilor |