OMAGIÁ vb. I. tr. A aduce un omagiu cuiva. [Pron. -gi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. hommager]. verb tranzitivomagia
OMAGIÁ vb. tr. a aduce un omagiu cuiva. (după fr. hommager) verb tranzitivomagia
omagiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 omagiáză, 1 pl. omagiém (-gi-em); conj. prez. 3 să omagiéze, ger. omagiínd (-gi-ind) verb tranzitivomagia
OMAGIÁ, omagiez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva un omagiu (1), a exprima stima, respectul față de cineva. [Pr.: -gi-a] – Din omagiu. verb tranzitivomagia
omagia verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)omagia | omagiere | omagiat | omagiind | singular | plural | ||
omagiind | omagiați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | omagiez | (să)omagiez | omagiam | omagiai | omagiasem | |
a II-a (tu) | omagiezi | (să)omagiezi | omagiai | omagiași | omagiaseși | ||
a III-a (el, ea) | omagiază | (să)omagiai | omagia | omagie | omagiase | ||
plural | I (noi) | omagiem | (să)omagiem | omagiam | omagiarăm | omagiaserăm | |
a II-a (voi) | omagiați | (să)omagiați | omagiați | omagiarăți | omagiaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | omagiază | (să)omagieze | omagiau | omagiară | omagiaseră |