oltar definitie

credit rapid online ifn

altár n., pl. e (lat. altarium, altare și altar, d. altus, înalt; it. altare, fr. autel). La Romanĭ, rîdicătura [!] pe care se ardeaŭ victimele la sacrificiŭ. La creștinĭ, acea parte a bisericiĭ unde servește preutu [!] și unde e sfînta masă. – Vechĭ (și azĭ rar) și oltar, d. vsl. olŭtarĭ, bg. oltar, ung. oltár (tot d. lat.). substantiv neutrualtar

oltár, V. altar. substantiv neutruoltar

credit rapid online ifn

oltár (înv., pop.) s. n., pl. oltáre substantiv neutruoltar

altar n. 1. masă pentru sacrificii (la necreștini); 2. sf. masă unde preotul săvârșește leturghia; 3. chiliuța din dosul iconostasului, în mijlocul căreia s’află sf. masă sau prestolul; 4. fig. cult, religiune: al dragostei altar AL. [Lat. ALTARE, pe lângă slavicul oltar, de aceeaș origină: dublet lexic latino-slav ca sânt și sfânt]. substantiv neutrualtar

oltar n. forma bisericească și populară pentru altar; fig. să mai vărs o lacrimă p’al inima-ți oltar GR. AL. [Slav. OLTARŬ (din lat. ALTARE)]. substantiv neutruoltar

OLTÁR, oltare, s. n. (Înv. și pop.) Altar. – Din sl. olŭtari. substantiv neutruoltar

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluioltar

oltar  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular oltar oltarul
plural oltare oltarele
genitiv-dativ singular oltar oltarului
plural oltare oltarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z