OLORÍRE, oloriri, s. f. v. OLORI. – [DLRM] substantiv femininolorire
OLORÍ, pers. 3 olorește, vb. IV. Intranz. (Reg., despre vânt) A bate încet și neregulat; a adia. verbolori
olorire substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | olorire | olorirea |
plural | oloriri | oloririle | |
genitiv-dativ | singular | oloriri | oloririi |
plural | oloriri | oloririlor |