OLEIÁ vb. I v. uleia. verb tranzitivoleia
oleia verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)oleia | oleiere | oleiat | oleind | singular | plural | ||
oleind | oleiați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | oleiez | (să)oleiez | oleiam | oleiai | oleiasem | |
a II-a (tu) | oleiezi | (să)oleiezi | oleiai | oleiași | oleiaseși | ||
a III-a (el, ea) | oleiază | (să)oleiai | oleia | oleie | oleiase | ||
plural | I (noi) | oleiem | (să)oleiem | oleiam | oleiarăm | oleiaserăm | |
a II-a (voi) | oleiați | (să)oleiați | oleiați | oleiarăți | oleiaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | oleiază | (să)oleieze | oleiau | oleiară | oleiaseră |