oierit definitie

oĭerít n., pl. urĭ. Vechĭ. Bir pentru pășunatu oilor. V. beĭlic. substantiv neutru oĭerit

oierít s. n. substantiv neutru oierit

oierit n. dare pentru pășunatul oilor: din vechime se lua câte o oaie din zece, apoi s’a impus treptat dela 3—12 parale de fiecare. substantiv neutru oierit

OIERÍT1 s. n. Dare în natură sau în bani percepută în Evul Mediu, în Țara Românească pe turmele de oi; impozit plătit pentru pășunatul oilor. [Pr.: o-ie-] – Oaie + suf. -ărit. substantiv neutru oierit

OIERÍT2 s. n. Creșterea oilor; p. ext. păstorit; oierie2. [Pr.: o-ie-] – Oier + suf. -it. substantiv neutru oierit

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului oierit

oierit   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular oierit oieritul
plural
genitiv-dativ singular oierit oieritului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z