ogur definitie

credit rapid online ifn

ogúr (ogúruri), s. n. – Noroc, fericire. Tc. oghur (Lokotsch 1589), din mgr. άγούρι ‹ lat. augurium. Sec. XVIII, înv.Der. ogurliu (var. ugurliu), adj. (care are noroc), mr. ugurliu, din tc. oghurlu.Cf. ursuz. substantiv neutruogur

ogúr și ugór n., pl. urĭ (turc. oghur și ughur, auguriŭ, prezicere. V. ursuz). Fam. Rar. Bun auguriŭ, pĭază bună, noroc: să-țĭ fie cu ogur! substantiv neutruogur

credit rapid online ifn

ogúr (înv.) s. n., pl. ogúruri substantiv neutruogur

ogur n. piază bună, noroc: poftim și să-ți fie cu ogur ! AL. [Turc. OGUR]. substantiv neutruogur

OGÚR, ogururi, s. n. (Înv.; în superstiții) Prevestire, semn (bun); noroc. – Din tc. oğur. substantiv neutruogur

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiogur

ogur  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ogur ogurul
plural ogururi ogururile
genitiv-dativ singular ogur ogurului
plural ogururi ogururilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z