ogor definitie

ogór (ogoáre), s. n.1. Țarină, țelină. pîrloagă. – 2. Pămînt cultivabil, arătură. Sl., cf. bg., sb. ugar (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 227; Conev 71), pol. ugór, din sl. ogoreti „a arde (pădurea pentru a obține teren cultivabil)”. – Der. ogorî, vb. (a face ogor). substantiv neutru ogor

ogor, ogoare s. n. (intl.) loc favorabil furturilor, pungășiilor etc. substantiv neutru ogor

ogór n., pl. oare (pol. ugor, ugór, țelină, pămînt înțelenit, ceh. úhor, úvor, țelină, pămînt arabil, sîrb. ugar, d. vsl. ogorĭeti, ugorĭeti, gorĭeti, a arde, ca rus. par, párenina, pol. parenina, țelină, d. vsl. para, pară, flacără [din cauză că soarele arde ogoarele]; ung. ugar. V. do-, iz-, o- și pri-gorésc, holercă). Țarină, suprafață de pămînt lucrată, V. delniță, holdă, lan; agru. substantiv neutru ogor

ogór s. n., pl. ogoáre substantiv neutru ogor

ogor n. Mold. întindere mică de semănătură (în opozițiune cu lan), servă adesea și ca loc de pășune pentru vite. [Pol. UGOR]. substantiv neutru ogor

OGÓR, ogoare, s. n. Bucată de pământ cultivată sau cultivabilă; țarină. ♦ Câmp semănat cu același fel de plante (de obicei cereale); lan. ♦ Teren agricol, proprietate agricolă. ♦ Teren arabil folosit ca pășune timp de un an, pentru a fi mai fertil în anii următori; pârloagă. ◊ Ogor negru = teren arat, grăpat etc., dar fără a fi semănat timp de un an pentru a se reface. ♦ Arătură care se face cu mult înainte de lucrările de însămânțare. – Din bg., sb. ugar. substantiv neutru ogor

ogor negru expr. (intl.) 1. loc nefavorabil desfășurării unor acțiuni infracționale. 2. loc unde un hoț poate fi prins asupra faptului. substantiv neutru ogornegru

a-i ieși pe ogor expr. (intl.) a ieși la jefuit. substantiv neutru aiieșipeogor

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului ogor

ogor   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ogor ogorul
plural ogoare ogoarele
genitiv-dativ singular ogor ogorului
plural ogoare ogoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z