OGIVÁL, -Ă adj. în formă de ogivă. (< fr. ogival) adjectivogival
*ogivál, -ă adj. (fr. ogival). În formă de ogivă: ușă ogivală. Relativ la ogivă: stil ogival, arhitectură ogivală. adjectivogival
ogivál adj. m., pl. ogiváli; f. ogiválă, pl. ogivále adjectivogival
ogival a. de forma ogivei: edificiu ogival. adjectivogival
OGIVÁL, -Ă, ogivali, -e, adj. În formă de ogivă, ca o ogivă. ◊ Stil ogival = stil gotic. – Din fr. ogival. adjectivogival
ogival adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | ogival | ogivalul | ogivală | ogivala |
plural | ogivali | ogivalii | ogivale | ogivalele | |
genitiv-dativ | singular | ogival | ogivalului | ogivale | ogivalei |
plural | ogivali | ogivalilor | ogivale | ogivalelor |