oftătúră (rar) s. f., g.-d. art. oftătúrii; pl. oftătúri substantiv femininoftătură
oftătură | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | oftătură | oftătura |
plural | oftături | oftăturile | |
genitiv-dativ | singular | oftături | oftăturii |
plural | oftături | oftăturilor |